Componente necesare accesului internet

1.Tipuri de comunicatii

 O comunicație este o transmitere de date și informaţii,  implicând o conexiune între două sau mai multe calculatoare distincte. Informația de transmis se codifică mai întâi într-o serie întreagă de cifre binare (0 și 1).Transmiterea informației se face cu ajutorul unui mediu fizic, care poate fi un cablu (din cupru, fibră optică ș.a.), sau și un mediu "fără fir" (engleză: wireless): prin microunde, unde radio, raze infraroșii ș.a.
-medii de transmisie cu suport fizic
prin fire
caracteristicile tehnice ale acestor medii.
a.)Capacitatea benzii de transmisie - este exprimatã, în general, prin lãrgimea de bandã si este mãsuratã în megabiti pe secundã (Mbps). Spunem cã un mediu de transmisie de mare capacitate are o bandã largã, iar un mediu de transmisie de capacitate micã are o bandã îngustã. În lumea comunicatiilor, termenul de bandã se referã la banda de frecvente utilizatã de mediul de transmisie.
b.)Atenuarea - este fenomenul prin care semnalele electromagnetice îsi pierd din puterea initialã (cu care au fost transmise în mediu) o datã cu cresterea distantei fatã de sursa care le-a emis. Acest fenomen apare din cauza faptului cã mediul de transmisie absoarbe o parte din energia semnalelor. Din acest motiv se impun limitãri ale distantei pe care un semnal o poate parcurge fãrã a depãsi un anumit nivel de degradare. Cu cât semnalul este receptionat la o mai mare distantã fatã de sursã, cu atât posibilitatea de a fi decodificat corect este mai micã din cauza atenuãrii si a interferentelor.
c.)Interferentele electromagnetice (Electro Magnetic Interferences - EMI) - sunt cauzate de unde electromagnetice externe care afecteazã semnalul util si fac dificilã decodificarea la receptie. Unele medii de transmisie sunt mai afectate de interferente decât altele.
Tipuri de cabluri:
- Cablul coaxial
Este compus dintr-un fir gros din cupru (în centrul cablului) izolat cu un învelis din plastic. Functie de dimensiuni (RG) si de rezistenta la curent (mãsuratã în ohmi) cablurile pot fi: - de 50 ohmi, RG-8 si RG-11, utilizate pentru retele Ethernet pe cablu gros, - de 50 ohmi, RG-58, utilizat pentru retele Ethernet pe cablu subtire, - de 75 ohmi, RG-59, utilizat pentru cablu TV, - de 93 ohmi, RG-62, utilizat pentru retele stea.
- Cablu torsadat
Este compus din una sau mai multe perechi de fire de cupru. Este cel mai utilizat cablu de telecomunicatii la ora actualã. Atunci când, într-un cablu, firele din cupru (care trebuie sã conducã semnalele electrice) sunt foarte apropiate, existã tendinta ca semnalele transmise prin ele sã interfereze. Interferenta produsã de un fir asupra celuilalt se numeste "comunicatie încrucisatã". În scopul reducerii efectului acestui fenomen, cât si a interferentelor externe, firele sunt rãsucite. Simpla lor rãsucire este o mãsurã destul de bunã pentru a se reduce interferentele pânã la limita efectuãrii unei transmisii în bune conditii.
 Cablul torsadat este de douã feluri:
    • Neprotejat - (Unshielded Twisted Pair - UTP) - format dintr-un numãr de perechi de fire rãsucite care sunt învelite doar într-un strat de plastic.
Aceste cabluri sunt împãrtite în cinci categorii (clasificare dupã EIA - Asociatia Industriei Electrice) pe baza calitãtii fiecãrui tip de cablu:
- Categoriile 1 si 2 au fost initial proiectate pentru comunicatii de voce.
Se pot face transmisii la viteze mici (sub 4 Mbps) si erau utilizate în retelele vechi de telefonie,
- Categoria 3.
Permit viteze de transfer de pânã la 16 Mbps. Sunt cel mai potrivite în retelele de calculatoare.
- Categoria 4.
Permit viteze de transfer de pânã la 20 Mbps,
- Categoria 5.
Fatã de cablurile de categoria 5 li s-au adus îmbunãtãtiri semnificative (o izolatie mai bunã, mai multe perechi, etc.) ceea ce le conferã o vitezã maximã de 100 Mbps. Ele pot asigura viteze mari de transmisie, dar presupun echipament specializat (conectori si alte elemente de conectare de categorie 5) si o instalare mai dificilã.
Cablurile cu patru perechi de fire (categoriile 3,4 si 5) poartã numele de cablu dublã pereche. Pentru instalarea lor este nevoie doar de conectori RJ45.
     • Protejat - (Shielded Twisted Pair - STP).
Singura diferentã dintre cablurile UTP si STP constã în existenta (în cazul cablului STP) a unui strat protector din aluminiu sau poliester între învelisul exterior si fire. Acest strat face cablul mai putin vulnerabil la interferentele electromagnetice, deoarece acest învelis este pus la masã.
prin fibre
 -Comunicațiile prin fibre optice utilizează unde electromagnetice în  infrarosu cu lungimile de undă de 850, 1300 și 1550 nm. Un cablu de fibră optică constă dintr-un fir de diametru mic cu o structură formată dintr-un mijloc de sticlă, un înveliș tot de sticlă și un înveliș protector exterior, din plastic. 

 -medii de transmisie fara fir 

Atunci când electronii se afla în miscare, ei creeaza unde electromagnetice care se pot propaga în spatiu (chiar si în vid). Aceste unde au fost prezise de fizicianul britanic James Clerk Maxwell în 1865 si au fost produse si observate pentru prima data de fizicianul german Heinrich Hertz în 1887. Numarul de oscilatii pe secunda este numit frecventa, f, si este masurata în Hz (în onoarea lui Heinrich Hertz). Distanta dintre doua maxime (sau minime) consecutive este numita lungime de unda. Notatia universala a lungimii de unda este A (lambda). 

      Prin atasarea unei antene corespunzatoare unui circuit, undele electromagnetice pot fi difuzate eficient si interceptate de un receptor, aflat la o anumita distanta. Toate comunicatiile fara fir se bazeaza pe acest principiu.

prin infrarosii
 Comunicaţiile Bluetooth sunt un standard de comunicaţie pentru dispozitive mobile,
standard care se aplică pe distanţe ceva mai mari decât în cazul comunicaţiilor în infraroşu.
Sistemul Bluetooth este cel mai adecvat atunci când distanţa dintre emiţător/receptor
este scurtă, rata de transfer este mare, iar puterea consumată trebuie menţinută cât mai
scăzută.
Ideea ce a dat nastere tehnologiei wireless Bluetooth a aparut în 1994 cand compania
Ericsson Mobile Communications a decis investigarea fezabilitatii unei interfete radio de mica
putere şi cost redus între telefoanele mobile şi accesoriile acestora.
Specificaţiile Bluetooth sunt practic acoperite de standardul IEEE 802.15.1
 Comunicaţii prin Bluetooth
a) este indreptata către aplicatii de voce şi date;
b) opereaza în spectrul 2.4GHz;
c) functioneaza pe o distanta de la 1m la 100 m;
d) este capabila sa treaca prin obiecte solide, este omnidirectionala şi nu necesita o
pozitionare în linie cu celelalte dispozitive pentru conectare;
e) securitatea este şi va fi o prioritate în dezvoltare;
f) costul unui chip este mic, nu necesita adrese de retea, aprobări şi celelalte setari pentru
o retea tipica de Internet;

 fig.1-dispozitiv şi o reţea Blutooth (Piconet) 

Undele radio sunt usor de generat, pot parcurge distante mari, penetrând cladirile cu usurinta, fiind larg raspândite în comunicatii, atât interioare cât si exterioare. Datorita capacitatii undelor radio de a se propaga pe distante mari, interferenta dintre utilizatori devine o problema. Din acest motiv, toate guvernele acorda cu foarte mare atentie licentele pentru utilizatorii de transmitatoare radio.

Retelele wireless sunt acelea in care transmisia de voce si de date se realizeaza prin intermediul undelor radio iar mediul de transport este aerul.

Acestea opereaza în jurul frecvențelor de 1GHz (celular), 2GHz (WLANS), 5 GHz (WLAN), 28-60GHz și IR. Aceste benzi sunt fie cu licență, așa cum este banda utilizată de sistemele celulare, sau fără licență, așa cum sunt benzile ISM. Conexiunea wireless este folosită în situația în care instalarea cablurilor este anevoioasă sau este necesară mobilitatea computerelor. Adăugarea în timp de noi echipamente în rețea se face cu mare usurința, fără a fi necesare lucrări de reamenajare a incăperii (instalări cabluri și mascarea lor).
Caracteristicile conexiunii wireless:
- funcționeaza în banda 2,4GHz (802.11b si 802.11g), iar 802.11a in banda 5GHz;
- utilizeaza tehnica spectrului împrăștiat;
- pentru emisia radio nu este necesară aprobarea din partea forurilor abilitate.
Rețelele wireless pot opera în doua moduri: Ad-hoc și Infrastructure.
Modul Ad-hoc asigură conexiunea wireless directă între două calculatoare (dotate cu plăci de rețea wireless), fără comunicare cu rețeaua cablată. Funcționarea în acest mod permite doar transferul fișierelor între calculatoare. O reţea Ad-hoc permite fiecărui echipament să comunice direct unul cu altul. Nu există un Access Point care să controleze comunicaţia între echipamente. Reţelele Ad-hoc sunt capabile să comunice doar cu alte echipamente, nu sunt capabile să comunice cu niciun echipament în modul infrastructură sau orice echipament conectat la o reţea pe cablu. În plus, securitatea în modul Ad-hoc este mai puţin sofisticată în comparaţie cu modul de reţea infrastructură.
Modul de reţea Infrastructură necesită utilizarea unui Access Point. Echipamentul Access Point controlează comunicaţia Wireless şi oferă câteva avantaje importante faţă de reţeaua Ad-hoc. De exemplu, o reţea bazată pe Infrastructură are un nivel mai înalt de securitate, viteze de transmitere a datelor mai rapide şi integrare cu o reţea pe fir.

2.Modemul

Modemul este un dispozitiv care permite conectarea calculatoarelor la distanţă, transferul datelor realizându-se printr-un mediu de transmisie (linie telefonică, unde radio).

Denumirea dispozitivului provine din cele două roluri pe care le are într-o reţea: modulare-demodulare, adică transformarea semnalului digital de la ieşirea calculatorului în semnal analogic (undă sinusoidală), pentru a putea fi purtat de mediul de transmisie spre celălalt calculator, unde este realizată transformarea inversă a semnalului - din analogic în digital. Un modem de linie telefonică va converti nivelele logice 0 şi 1, prin care sunt reprezentate datele în calculator (sistem binar), în diferite tonuri. În transmisia pe liniile telefonice, frecvenţa tonurilor trebuie să aparţină spectrului audio. Pentru a permite comunicaţia în ambele direcţii simultan (full-duplex), sunt necesare 4 tonuri diferite, câte două pentru fiecare direcţie. Un tip de modem mai performant este cel conectat prin reţeaua de cablu TV. Modemul de cablu este preferabil celui de dial-up, deoarece abonatul la Internet are conexiune permanentă, iar viteza de transfer este mai mare decât în cazul conexiunii dial-up. În reţelele de mare viteză/mare distanţă sunt necesare modemuri corespunzătoare: radiomodem-urile. Acestea permit funcţionarea simultană în mai multe frecvenţe, fiind dotate cu un controller care previne coliziunea pachetelor de date şi transmisia eronată a acestora.

Pe lângă rolul de modem, dispozitivele actuale au fost completate cu funcţia de fax. Există dispozitive ale căror caracteristici sunt "Voice, Data&Fax", iar altele care nu au decât Data şi Fax. Prima categorie oferă avantajul folosirii modemului şi pentru convorbiri telefonice. 

Un parametru esenţial pentru un modem este viteza de transmisie, măsurată în multipli de biţi pe secundă (bps). Viteza modemului condiţionează rapiditatea de afişare a imaginilor pe ecran. Pentru conectarea la internet, folosind conexiunea directă prin modem, sunt necesare:

•  Un calculator compatibil IBM sau Macintosh.

•  Un modem care să aibă o viteză de transmisie de cel puţin 57.6 kbps.

•  Software pentru internet; acesta include atât programul pentru lucrul cu modemul şi conectarea la furnizorul de servicii Internet, cât şi programe client pentru acces la serviciile puse la dispoziţie de reţeaua Internet.

•  Abonarea la un furnizor de servicii internet.

Din punct de vedere al amplasării în raport cu computerul, modem- urile pot fi :

•  Externe: cele care sunt plasate în afara unităţii centrale

•  Interne: cele care se găsesc în interiorul unităţii centrale; se instalează într-un slot PCI sau ISA, având integrat portul serial propriu. 

Modem intern

 

Modem extern

3.Calculatorul

 O retea de calculatoare este alcatuita dintr-un ansamblu de echipamente interconectate între ele prin intermediul unor echipamente de retea, cu scopul transmisiei de date si partajarii resurselor.

 

Fig. Resurse în retele de calculatoare

O retea poate partaja diverse tipuri de resurse:

·        Servicii – cum ar fi imprimarea sau scanarea

·        Spatii de stocare pe suporturi externe – cum ar fi hard-diskurile

·        Aplicatii – cum ar fi bazele de date

Echipamentele interconectate pot fi sisteme de calcul (desktop sau laptop) sau echipamente periferice (imprimante, scannere etc) 

Conectivitatea este asigurata de echipamente de retea (hub-uri, switch-uri, rutere, puncte de acces wireless)

4.Browser

sau un navigator (numit și browser Internet, browser web, navigator web sau explorator web; „browser” este un cuvânt englez care se pronunță) este o aplicație software (program) ce permite utilizatorilor să afișeze text, grafică, video, muzică și alte informații situate pe o pagină din World Wide Web, dar și să comunice cu furnizorul de informații . O altă definiție: prin browser se înțelege un program de „navigare” (virtuală) în web. De aceea, în loc de cuvântul „browser” se poate folosi și termenul general „navigator”.
exemple:
 Microsoft Internet Explorer, Mozilla Firefox, Apple Safari, Google Chrome, Mozilla Camino, Opera Software - Opera, Nintendo DS browser și Flock.

În componenţa unui browser intră un set de programe care permit afişarea şi manevrarea informaţiilor bazate pe text, imagini şi sunet, precum şi rularea unor programe pe care site-urile web şi documentele pot să le includă sau apeleze (applet-uri, scripturi). Fiecare browser are o casetă de text în care utilizatorul poate să scrie adresa documentului sau a site-ului dorit, adresă care este unică (Uniform Resource Locator sau URL). Dacă utilizatorul nu cunoaşte adresa exactă, el poate introduce drept "cheie de căutare" o parte de text pe care documentul ar trebui să îl conţină. Browserul transmite acest text unor aplicaţii speciale din web, numite motoare de căutare. Acestea caută în multitudinea de documente sau site-uri respectivul text, oferind apoi ca rezultat o listă de adrese care conţin textul căutat. Utilizatorului nu îi mai rămâne decât să aleagă - eventual prin mai multe încercări - locaţia dorită. în realitate această listă de adrese poate fi uneori extrem de lungă, de ordinul sutelor de mii de linii, caz în care este nevoie de o strategie de căutare mai exactă.

Funcţii accesate cu ajutorul unui browser:

•  Navigarea printre documentele html din www sau din alte servicii, ori de pe propriul calculator; vizualizarea acestora.

•  Urmărirea conexiunilor dintre documentele html.

•  Copierea informaţiilor în calculatorul propriu.

•  Utilizarea unor proceduri de căutare a informaţiei.

•  Găsirea rapidă a informaţiilor cu ajutorul ”semnelor de carte” şi a istoricului.

•  Accesarea altor servicii de informare şi servicii Internet: poşta electronică, serviciul de ştiri, serviciul ftp (transferul de fişiere), etc.

Elemente specifice unui browser:       

•  Descărcare (Download) reprezintă copierea unui fişier în calculatorul utilizatorului.

•  Directorul cache în care browserul păstrează informaţia primită din web. Dacă utilizatorul parcurge paginile vizitate în sesiunea curentă, el accesează informaţia salvată în directorul cache la prima trecere prin aceste pagini.                  

•  Reîmprospătarea paginii web: pagina va fi încărcată din nou din reţea, chiar dacă există deja în directorul cache.

•  Imaginile in-line sunt acele imagini incluse într-o pagină web, care nu pot fi modificate, redimensionate sau deplasate, dar pot fi vizualizate.

•  Istoricul (History) reprezintă lista paginilor accesate într-o sesiune (cea actuală sau, în cazul unora dintre browsere, mai multe sesiuni anterioare). O adresă accesată anterior poate fi apelată prin reluarea ei din această listă.

•  “Semnul de carte” sau ”pagina favorită”: utilizatorul poate asocia unei anumite pagini o denumire preferată, cu ajutorul căreia poate încărca acea pagină, în locul URL al paginii respective.

•  Aplicaţie ajutătoare – reprezintă un soft prin intermediul căruia utilizatorul poate afişa anumite formate de fişiere (ex. fişiere audio).

•  Plug-in soft ce măreşte funcţionalitatea browserului (ex. afişarea 3-D).

Documentele şi paginile web pe care le afişează browserele sunt, în funcţie de opţiunile celor care le-au realizat, interconectate prin tehnologia Hipertext, care permite saltul simplu de la un document sau site la altul, cu un simplu click pe mouse.

5.Provider

Un furnizor de servicii Internet (ISP) este o organizație care oferă servicii pentru accesarea, utilizarea, sau participarea la Internet gratuit sau contra unei taxe. Furnizorii de servicii de internet pot fi organizate în diverse forme, cum ar fi comerciale, deținute de comunitati locale, non-profit, sau altfel cu capital integral privat.

Servicii de internet de obicei, oferite de furnizorii de servicii Internet includ acces la internet, de tranzit Internet, înregistrarea numelui de domeniu, web hosting.

  Mulți furnizori de servicii Internet furnizează servicii suplimentare, cum ar fi conturi de poștă electronică, browsere Web și spațiu pentru crearea de site-uri Web.

6.Configurarea sistemului de operare pentru stabilirea legaturii cu un provider

Pentru a vă conecta la Internet, aveţi nevoie de un modem sau de o conexiune de reţea şi de un furnizor de servicii de Internet (Internet Service Provider - ISP). Furnizorul de servicii de Internet oferă una sau mai multe opţiuni de conectare la Internet:

• Conexiune DSL, care asigură acces de mare viteză la Internet prin intermediul unei linii telefonice sau al unui serviciu de telefonie mobilă existent. O conexiune DSL permite accesul la Internet şi utilizarea telefonului pe aceeaşi linie simultan.
• Conexiune prin modem de cablu, care asigură acces de mare viteză la Internet prin intermediul liniei locale de cablu TV.
• Conexiune prin modem de satelit, care asigură acces de mare viteză la Internet prin intermediul unui sistem de televiziune prin satelit.
• Conexiune pe linie comutată, care asigură acces la Internet prin intermediul unei linii telefonice. Conexiunile pe linie comutată sunt considerabil mai lente decât conexiunile DSL, prin cablu şi prin modem de satelit.
• Tehnologia pentru reţele de arie largă wireless (Wireless Wide Area Network - WWAN) sau pentru reţele mobile de bandă largă asigură o conexiune de bandă largă la Internet prin intermediul tehnologiei celulare.
• Conexiunile la reţele locale wireless (Wireless Local Area Network - WLAN) utilizează comunicarea prin unde radio de înaltă frecvenţă. În general, un ruter pentru reţea wireless este conectat la cablul pentru reţeaua de bandă largă sau la modemul DSL care transmite semnalul Internet la calculator.

Pentru o conexiune pe linie comutată, înainte de a configura conexiunea la Internet, conectaţi cablul liniei telefonice la modemul din calculator şi la priza telefonică de perete. Dacă utilizaţi o conexiune DSL, prin cablu sau prin modem de satelit, luaţi legătura cu furnizorul de servicii de Internet sau de servicii de telefonie mobilă pentru instrucţiuni de configurare.

Configurarea conexiunii la Internet

Pentru a configura o conexiune la Internet cu ajutorul unei pictograme de comandă rapidă existente pe desktop, asigurată de furnizorul de servicii de Internet:

1. Salvaţi şi închideţi toate fişierele şi programele deschise.
2. Faceţi dublu click pe pictograma serviciului de Internet de pe desktop-ul Microsoft® Windows®.
3. Urmaţi instrucţiunile de pe ecran pentru a finaliza configurarea.

Dacă nu aveţi pe desktop o pictogramă pentru serviciul de Internet sau dacă doriţi să configuraţi o conexiune la Internet oferită de un alt furnizor:

1. Salvaţi şi închideţi toate fişierele şi programele deschise.
2. Faceţi click pe Start (Pornire) , apoi pe Control Panel (Panou de control).
3. În meniul Network and Internet (Reţea şi Internet), faceţi click pe Connect to the Internet (Conectare la Internet). Va fi afişată fereastra Connect to the Internet (Conectare la Internet).
4. Faceţi click fie pe Broadband (PPPoE) (Conexiune de bandă largă [PPPoE]), fie pe Wireless (Conexiune wireless), fie pe Dial-up (Conexiune pe linie comutată), în funcţie de tipul conexiunii dorite:

• Selectaţi Broadband (Conexiune de bandă largă) dacă veţi utiliza un modem DSL, un modem de cablu TV sau un modem de satelit.
• Selectaţi Wireless (Conexiune wireless) dacă veţi utiliza o conexiune wireless prin intermediul unui card WLAN.
• Selectaţi Dial-up (Conexiune pe linie comutată) dacă veţi utiliza un modem de linie comutată sau ISDN.

NOTĂ: Dacă nu ştiţi ce tip de conexiune să selectaţi, faceţi click pe Help me choose (Ajutor selectare) sau luaţi legătura cu furnizorul de servicii de Internet.

5. Urmaţi instrucţiunile de pe ecran şi utilizaţi informaţiile de configurare oferite de furnizorul de servicii de Internet pentru a finaliza configurarea.